duminică, 27 iulie 2008

Annoying child

Sa va povestesc o scena care se intampla in iubitul meu oras

De dimineata am deschis fereastra sa aerisesc camera . Apartamentul meu are geamurile pe spatele blocului…mirificul peisaj de care dau de fiecare daca cand ma uit pe geam e compus din curtile a doua case…intr-una sta un batranel al carui telefon suna de cel putin 5 ori pe zi cu aceasi melodie aiurea cu volumul la maxim ca deh…a surzit si mosu’…iar in cealalta casa locuieste o familie: mama, tata si copilul care se comporta ca atunci cand avea 4 ani…desi acum cred ca are vreo 10…singura diferenta pe care am remarcat-o e ca nu se mai plimba miaca-sa cu farfuria de mancare dupa el prin curte asa cum se intampla atunci. Il aud toata ziua strigand: “Mamiiii uite ce gandacel am gasit!!!”, “Mamiiii uite ce face catelul!!!”, “Mamiii uite ce e aici!!!” Cand vreau sa citesc trebuie sa-mi iau cartea si sa ma deplasez frumusel in alta camera mai putin expusa strigatelor lui isterice…nu ajuta cu nimic daca inchid geamul. Azi am asistat intamplator la o conversatie intre membrii familiei care isi examinau curtea plina cu gunoaie si au constatat ca pe langa gunoiul lor mai sunt si pungi, cutii si altele aruncate de “ecologistii” blocului. In timp ce maica-sa se minuna si spunea intr-una: “Ce nesimtiti…ce nesimtiti…” Octavian, copilul striga disperat de pe acoperisul casei: “Mamiiii uite ce e aici…Tatiiii vino sa vezi….e un ou spart!!!...Nu stiu si ei ce sa mai faca cu ouale”. Familia se muta pe acoperis continuandu-si mirarea. Tatal spune ca o sa puna camere de filmat si pe fundal se aude mama: “ce nesimtiti, ce nesimtiti”.
Femeia a zis doar ca sunt nesimtiti dar se pot caracteriza prin cuvinte mult mai urate…va imaginati voi.

Si ca sa pun si o morala…hmmm…aveti grija de copii sau de rudele mai mici sa nu zbiere toata ziua -chiar daca vor sa atraga atentia- ca tot pe voi or sa se razbune “deranjatii”

joi, 24 iulie 2008

Asta se intampla cand nu se poate sesiza nicio diferenta intre mintea mea si chelia profului de mate

Au trecut 3 saptamani si eu nu am mai borat nimic pe blog. Imi cer scuze, dar vedeti, o papdie constipata e... constipata. Nicio idee nu-mi zbora prin capusorul balai si gol... Si in plus, net din parti:DPapadia se intoarce din vacanta intr-o saptamana. Pana atunci delectati-va cu link-urile din dreapta. sau stanga. nu conteaza, le gasiti pana la urma.
Iubiti-va mult=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))

P.s.: evident, puteam folosi acest timp in care am scris porcarioara de mai sus in scopul producerii unui articol... Dar lenea e lene si eu nu vreau sa o supar.
Hai pupici! Ma gasiti la buda!

duminică, 6 iulie 2008

Dragi iEMOtionati,

{Tin sa mentionez ca nu sunt emo-foba(=))}

Nu stiu cata dreptate am acum, dar voi, copiii plansului nu percepeti realitatea asa cum e . Am o problema, gata, ma duc si-mi tai venele. Nu taticu. Voi chiar credeti ca sunteti singurele persoane pe care viata le sodomizeaza in mod constat?

In timp ce tu jelesti de mama focului ca nu te place nimeni, mai multi copii sufera de boli de care cu siguranta ca nu vei auzi. De ce nu vei auzi? Pai nu vezi auzi, intrucat tu stai ca eunucul balonat, inchis in camera ta, gandindu-te la o modalitate de a te face sa te simti si mai mizerabil.

Bun, sa luam totul de la capat-m-am zapacit si pe mine- Esti emo- De ce esti emo? Ca nu te place nimeni? NU-esti emo pentru ca e la moda, sau “trendy” asa cum spuneti voi. Chiar credeti ca e “bengos” sa umblati ca bazbuzucii cu bretonul in ochi, sa stati singuri si sa va ganditi la metode cat mai putin dureroase de a “scapa de lumea asta cruda”?

Sa punem problema altfel- poate chiar nu va place “lumea”, ceea ce e imposibil-macar ma-ta si tac-tu te plac, ca de, sunt obligati sa o faca, deci nu SUNTETI SINGURI. Si mai aveti alti prieteni, emo de altfel , dar PRIETENI. Si iar NU sunteti singuri.

Poate sunteti timizi, dar se poate rezolva. Deci unde e problema? Problema e ca nu e nicio problema. Problema e ca vreti sa fiti acceptati intr-un grup anume sau sa fiti priviti intr-un anume fel. Si pentru asta sunteti in stare sa duceti lucrurile pana la extreme. Daca te tai cu lingurita crezi ca vei ajunge in Rai sa stai la taclale cu Doamne-Doamne? Asta se cam numeste sinucidere si ghici ce? Cei care se sinucid nu ajung in Rai, ajung la nenea cu coarne, adica dracu.

Vedeti voi la judecata particulara nimanui nu-i pasa daca aveti sau nu un morcov infipt cu precizie in locul unde soarele intra mai greu . Te-ai killat-mars la cazanu cu ulei incis. Nu am fost eu acolo, dar asa zicea profu’ de religie, si daca nici popa nu stie ,atunci cine? Fizz?

Trecem de la iad, Rai si alte chestii care acum nu au absolut nicio relevanta si ne mutam inapoi in “partea de mijloc” unde dam nas in nas cu iemotonatii sau iemotionalii care au mai rams. Inca mai traiti- e de bine. Cu putin noroc poate va prinde cineva pleoapele cu niste clesti ca sa cascati mai bine ochii si sa vedeti lucrurile mai impede. Daca nu reusiti singuri, duceti-va la psiholog. Avem si noi asa ceva,chiar daca Romania abia a coborat din cocotier, iar romanii si-au dat seama ca parul ce le acoperea corpul a disparut de ceva vreme (buna).

Si trebuie sa avem o morala(evident)

iEMO sau nu- picioarele nespalate sunt… ei bine, picioare nespalate si atat.

marți, 1 iulie 2008

Mereu am urat gandacii. Chestiile alea hidoase, mari, negre, cu 1000 de picioare...Stiu ca ei n-au nicio vina ca s-au nascut gandaci, asta le-a fost soarta. Eu tot nu inteleg rostul lor pe lume. Cand am fost la mare am avut "norocul" sa dau peste o camera plina cu ganganii. Noaptea mergeau din colt in colt de parca erau in trafic pe DN1. Se mai si loveau unii de altii din cand in cand. Pe peretii holului alta minunatie de gandac. La baie erau unii mai mici. Gandaci, gandaci, peste tot gandaci. Imi venea sa ma arunc de la etaj...desi casa avea doar doua nivele.
O sa scriu cateva metode de chinuit gandacii daca ma ajuta jumatatea de neuron activa:

1) Ii rupem picioarele si antelene unui gandac-usor si pe rand pentru ca durerea sa fie mai mare, apoi ii dam bobarnace si-l rostogolim pana ameteste;
2) Il strivim putin ca pe un snitel, il amestecam intr-un aluat pt prajituri si il punem la copt(prajitura poate fi folositoare pt o farsa);
3) Il punem intr-o cana cu apa si il tinem cu o lingura la fund(fundul canii..nu va ganditi la altceva) pana se ineaca;
4) Il punem intr-un borcan si aruncam peste el cativa melci scarbosi;
5) Il legam de un bat si il tinem deasupra focului pana se prajeste.


Aceste cinci idei pentru chinuirea gandacilor au fost doar imaginate, nu si incercate. Do NOT try this at home!
Inca o insecta pe blog....