Mereu am urat gandacii. Chestiile alea hidoase, mari, negre, cu 1000 de picioare...Stiu ca ei n-au nicio vina ca s-au nascut gandaci, asta le-a fost soarta. Eu tot nu inteleg rostul lor pe lume. Cand am fost la mare am avut "norocul" sa dau peste o camera plina cu ganganii. Noaptea mergeau din colt in colt de parca erau in trafic pe DN1. Se mai si loveau unii de altii din cand in cand. Pe peretii holului alta minunatie de gandac. La baie erau unii mai mici. Gandaci, gandaci, peste tot gandaci. Imi venea sa ma arunc de la etaj...desi casa avea doar doua nivele.
O sa scriu cateva metode de chinuit gandacii daca ma ajuta jumatatea de neuron activa:

1) Ii rupem picioarele si antelene unui gandac-usor si pe rand pentru ca durerea sa fie mai mare, apoi ii dam bobarnace si-l rostogolim pana ameteste;
2) Il strivim putin ca pe un snitel, il amestecam intr-un aluat pt prajituri si il punem la copt(prajitura poate fi folositoare pt o farsa);
3) Il punem intr-o cana cu apa si il tinem cu o lingura la fund(fundul canii..nu va ganditi la altceva) pana se ineaca;
4) Il punem intr-un borcan si aruncam peste el cativa melci scarbosi;
5) Il legam de un bat si il tinem deasupra focului pana se prajeste.


Aceste cinci idei pentru chinuirea gandacilor au fost doar imaginate, nu si incercate. Do NOT try this at home!
Inca o insecta pe blog....